Împăratul Modu și împărăția balastului – Morteni pare să fi devenit capitala balastului
Dacă ar mai trăi Caragiale, probabil că și-ar muta domiciliul la Morteni. Ar avea material pentru o operă completă, fără să mai fie nevoit să inventeze personaje.
Pe vremuri, bătrânii satului povesteau despre Neajlov și Nejlovel. Despre pești, despre undițe, despre copiii care alergau pe maluri și despre apa limpede care hrănea grădinile și fântânile.
Astăzi, oamenii vorbesc despre cu totul altceva: despre excavatoare, despre balastiere, despre albii schimbate și despre fântâni care, spun localnicii, fie au secat, fie au ajuns să aibă apă tulbure.
Coincidență? Cauză? Efect? Sunt întrebări la care autoritățile ar trebui să răspundă prin studii și documente, nu prin tăcere.
În schimb, Morteni pare să fi devenit capitala balastului. Zeci de hectare au fost transferate către societăți comerciale pentru dezvoltarea unor viitoare bazine piscicole, potrivit documentelor publice. O soluție perfect legală pe hârtie, dar care ridică întrebări serioase atunci când în teren oamenii văd doar excavații din ce în ce mai mari.
Iar dacă sistemul de irigații nu mai funcționează, dacă agricultura are de suferit, dacă flora și fauna dispar încet-încet, cine răspunde?
Primarul?
Consiliul Local?
Apele Române?
Garda de Mediu?
Sau, ca de obicei, nimeni?
În comună circulă și alte întrebări. De exemplu, ce s-a întâmplat cu pompa cumpărată pentru curățarea fântânilor? Unde este? Cine o folosește? Dacă a fost cumpărată din bani publici, cetățenii au dreptul să știe.
Și mai există o întrebare pe care mulți o pun în șoaptă: este sănătos pentru administrația unei comune ca între reprezentanții autorității publice și persoane implicate în astfel de afaceri să existe relații apropiate de familie sau de naș-cununie? Chiar dacă toate procedurile ar fi perfect legale, transparența este singura care poate înlătura orice suspiciune.
Dar poate cea mai mare transformare nu este cea a râurilor, ci a destinelor.
În 2016, Morteni și-a ales primar un om simplu, cunoscut drept tractorist de meserie. Zece ani mai târziu, localnicii văd un parc auto impresionant, terenuri cumpărate în mai multe localități și un nivel de prosperitate care naște inevitabil întrebări.
Nu condamnăm pe nimeni.
Nu acuzăm pe nimeni.
Dar într-o democrație, averea unui ales local și modul în care aceasta evoluează sunt subiecte de interes public și pot fi explicate prin declarațiile de avere, prin documente și prin răspunsuri clare.
Morteni nu are nevoie de împărați.
Are nevoie de administrație.
Nu are nevoie de râuri transformate în gropi.
Are nevoie de apă.
Nu are nevoie de tăcere.
Are nevoie de răspunsuri.
Până atunci, Împăratul Modu continuă să domnească peste o împărăție în care apa dispare, balastul se înmulțește, iar întrebările curg mai repede decât Neajlovul sau Nejlovelul.
Traian PAPARETE
