Conform atestărilor documentare făcute de Marin PAȚAC în monografia sa, ziua de 5 mai ar trebui declarată ziua comunei Morteni
Istoria comunei Morteni
Atestări documentare şi arheologice (din Monografia comunei Morteni)
Localitatea Morteni, cu o bogată și interesantă istorie, prezentată prin monografia din 1973 a autorului Marin PAȚAC.
Primul document, cunoscut până în momentul de față, care menționează satul Morteni, este cel din 5 mai 1633, prin care Matei Basarab voievod, întărește ocina în acest sat lui Radu, fiul lui Dumitru logofăt din Piscani și popii Mușat.
Descoperiri, vestigii arheologice, atestări documentare
Teritoriul țării noastre face parte din aria geografică locuită în vechime de neamurile tracice, despre care Herodot spunea ca sunt cele mai numeroase după indieni. Prin urmare, civilizația bronzului aparține acestor traci.
A doua parte a epocii metalelor, care începe pe la 800 Î.Hr., este aceea cand se foloseste noul metal, adică fierul, care da și numele de epoca fierului și care se întinde până la anul 106 d. Hr., de fapt până la formarea statului dac.
Pe teritoriul comunei s-au făcut mai multe cercetări arheologice în urma cărora au fost scoase la iveală urme de locuire din cele mai vechi timpuri.
La nord de satul Morteni, pe valea Neajlovului, pe o distanță de 2 km, s-au găsit unelte de silex, atribuite paleoliticului superior. În punctul Măgura sau Movila, în partea de sud-vest a Mortenilor, pe valea Măgurii, a fost descoperită o așezare neolitica, aparținând culturii Gumelnița și perioadei de trecere la epoca bronzului, cu aspect cultural, Brătești. Tot lângă fosta Stațiune de Mașini Agricole Morteni, dar în spate, pe o suprafață de 5000mp, cu o înălțime de 3m, s-a descoperit un tell.
La confluența Văii Glodului cu Valea lui Coman, 1 km sud de Morteni, în punctul numit Putul lui Iordache, s-a descoperit o așezare aparținând culturilor Glina și Tei. Tot epocii bronzului aparține așezarea din punctul numit La Bold, aflat la aproximativ 3 km sud-est de sat.
O altă așezare din epoca bronzului a fost descoperită în punctul numit Vultureanca I, aflat la circa 5 km sud de satul Morteni și la 1 km de cătunul Vultureanca (comuna Vișina), pe terasa stângă a pârâului Crevedia, care aparține de cultura Tei. De asemenea, în zona vetrei satului au fost descoperite, întâmplător, mai multe monede geto-dacice (tetradrahme). În fine, în apropierea punctului La Vultureanca, a fost dată la iveală o porțiune din valul roman “Brazda lui Novac de nord”, având direcția vest-sud-vest, est-nord-est.
Și pe teritoriul satului Neajlov (Cacova), s-au găsit vestigii arheologice. În punctul Pădurea Cioacelor, circa 4 km sud de sat, la izvoarele Văii lui Pălălău, la nord-vest de pădure, a fost interceptată o așezare neolitică tip tell (cultura Gumelnița); movila având un diametru de circa 40 m și înălțimea de 0.5 m.
Prin urmare, existența oamenilor pe teritoriul actualei comune Morteni este dovedită de arheologie din paleoliticul superior (aproximativ între anii 35 000 -10 000 Î.Hr.) până in secolul al XIX-lea, iar după aceea, de numeroase documente, până in prezent.
La Morteni, ca și la Băleni, Geangoești și Nucet, a fost surprins un aspect cultural nou, numit Brătesti, plasat cronologic post Gumelnița B.(III) și ante cultura Coțofeni.
Așezările de agricultori și păstori aparținând culturii Glina, în care se încadrează Mortenii și Neajlovul, vor constitui baza pe care se va naște o nouă cultură în bronzul mijlociu, anume cultura Tei (1700 -1200 i.Hr.). Aceasta este considerată ca fiind prima cultură tracică timpurie și se regăsește aproape uniform pe tot teritoriul județului Dâmbovița, deci și pe teritoriul comunei Morteni.
Urmele arheologice continuă să existe pe teritoriul actualei comune Morteni și pentru perioadele următoare: acestea vor fi scoase la iveală fie prin săpături arheologice sistematice, fie prin descoperiri întâmplătoare.
Dezvoltarea așezărilor omenești este strâns legată de operațiunea de defrișare a pădurilor pentru obținerea unor noi suprafețe de cultură necesare întreținerii oamenilor și animalelor. Desigur, așezările omenești, așa cum am arătat mai sus, sunt cu mult mai vechi decât primele mențiuni documentare.
În măsura în care domeniile boierești și mănăstirești se extindeau, în aceeași măsura și documentele care menționează satele, se înmulțesc. Cotropirile de ocini și rumănirea silită au avut ca efect un îndelungat șir de procese pentru răscumpărare, transformate în conflicte sociale permanente între boieri sau mânăstiri și țărănime.
Atestări documentare și cartografice
Primul document, cunoscut până în momentul de față, care menționează satul Morteni, este cel din 5 mai 1633, prin care Matei Basarab voievod, întărește ocina în acest sat lui Radu, fiul lui Dumitru logofăt din Piscani și popii Musat.
Într-un document din 1 iunie 1647 apare si Dumitru Punga, care s-a vandut pe el împreună cu terenul pe care îl avea.
La 22 aprilie 1647, Matei Basarab voievod poruncește la 12 boieri să hotărnicească moșiile mănăstirii Câmpulung din satele: Crețulești, Ghimpați, Morteni și Vultureni și să alăture “moșie lângă moșie” pentru a face un trup mare al mănăstirii “cum este legea”.
La 22 iunie 1647, Matei Basarab întărește mănăstirii Câmpulung ocinele din satele Crețulești, Ghimpați, Morteni, și Vulturești, dăruite de Para paharnic.
Alte documente din anul 1648 ne dau informații despre numele unor locuitori din Morteni, care apar ca martori la întocmirea unor zapise: “Drăgan din Morteni” , “Stoica Stanciul”, “ Stoica și Vlaicul din Morteni” .
Dintr-un document din 4 februarie 1831, aflăm că: “Dumitru sin Micu și Gheorghe sin Nita și cu Iordache sin Dinu Tarpazacu, dimpreună cu cetașii lor, moșneni din satul Morteni, din sud Vlașca, având moșia “nealeasa și neîmpărțită” au voit să o aleagă să nu mai fie ceartă între ei. S-a apelat la Divanul Săvârșitor, care l-a desemnat pe hotarnicul Dimitrie Arabolu să facă ieșirea din devălmășie, la care să participe și boierii ispravnici. Moșia care trebuia măsurată și împărțită mergea “ din malul Neajlovului, dăspre răsărit, până în vâlceaua Romanaților”. În descrierea hotarului apare ca toponim “Prunii Balaurului”, dovadă ca în Mortenii de Jos cel moșnenesc, se cultivau pruni, fapt argumentat mai clar în cartografia din 1838.
Un document din 5 mai 1633, emis in cancelaria voievodului Matei Basarab, menționează și satul Balomirești, vecin cu Morteni și Răscăeți. Printre martorii documentului semnat de Matei Basarab, privind ocinele din Morteni, întărite lui Radu și popa Mușat din Piscani-Muscel, s-au aflat și “Stanciul, fratele Pitarului”, din Balomirești, precum și Stănilă Vrăjitorul, Dragota, nepotul lui Oprișan din Răscăeți. Aceasta este prima mențiune documentară a satului Balomirești.
Alt document care menționează sigur satul Balomirești de lângă Morteni și Vultureni este cel din 22 iunie 1647, când Matei Basarab voievod, întărește mănăstirii Câmpulung ocine în Vultureni.
Formarea celui de-al patrulea sat al comunei, anume Cacova, astăzi Neajlov, ridica o serie de întrebări. Volumele de documente publicate până astăzi nu cuprind niciun document care să se refere la acest sat de lângă Morteni.
Primul document de netăgăduit care consemnează sigur existența satului Cacova, este recensământul din 1831, care consemnează existența a 41 de familii. Satul avea biserica la care slujeau un preot și un cântăreț. Formarea cătunului, apoi satului Cacova, credem că trebuie pusă în relație directă cu satul Balomirești, menționat, ca și Mortenii, la 5 mai 1633. Satul Balomirești sau Balomireasa a mers un timp pe linie normală de dezvoltare, iar de la o vreme a stagnat și a dat înapoi, ajungând ca astăzi să mai aibă 2-3 gospodării.
Totuși, la 10 februarie 1821 este menționat satul Cacova, care avea biserica lui. Dacă la 1810 satul nu este menționat în cartografie, la 1831 este recenzat cu 41 de familii iar în 1821 se știe că avea biserică, înseamnă că la această dată cel puțin jumătate din cele 41 de familii recenzate se aflau deja în jurul bisericii din Cacova.
Mai știm sigur că, în anul 1837, în satul Cacova s-a clădit biserica nouă de către Ioan și Ecaterina Mitescu. De ce? Pentru ca cea existentă, probabil se degradase și în mod sigur era neîncăpătoare. Cea veche, potrivit însemnării din Triod, avea hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena și al Sfântului Ierarh Nicolae.
Credem că argumentele prezentate mai sus sunt suficiente pentru a afirma că satul Cacova era deja format în ultima parte a secolului XVIII-lea și nu s-a creat datorită venirii unor locuitori din alte zone ale țării, ci a fost întemeiat prin deplasarea locuitorilor satului Balomirești (Balomireasa) către zona satului Cacova de astăzi, distanța fiind foarte mică.
Participarea locuitorilor la marile evenimente ale istoriei moderne și contemporane
Revoluția de la 1821
Nu există informații directe despre participarea în vreun fel la revoluție a locuitorilor satelor noastre, dar având în vedere traseul pandurilor conduși de Tudor Vladimirescu, de la București către Găești, Golești, Pitești, în luna mai 1821, este posibil să fi luat cunoștință de acest mare eveniment.
Războiul de Independentă de la 1877-1878
Prin diferite ofrande și participarea directă la operațiunile militare, locuitorii satelor au contribuit la obținerea independenței de stat a României. Din comuna Morteni, au luat parte, la luptele care s-au dat cu turcii la sud de Dunăre, cincisprezece ostași. Participanții la război s-au întors acasă și au povestit celorlalți momentele înfricoșătoare din timpul luptelor.Ca recompensă, aveau dreptul să fie împroprietăriți în Dobrogea, însă nu au dorit să-și părăsească locurile natale. Doar Marin Duică a acceptat un lot de 7ha în zona Hârșovei, însă nu l-a folosit.
Primul Război Mondial
În primii doi ani ai războiului, România a fost neutră, până la 14 august 1916 când a declarat război Austro-Ungariei, ea aflându-se în tabăra Triplei Înțelegeri. Din comuna Morteni au participat la război 430 de bărbați, iar 166 dintre ei s-au jertfit pentru țară. Toate sacrificiile și greutățile îndurate de populația țării, n-au fost zădarnice. Puterile Centrale fiind învinse, iar aliații României învingători, s-au creat condițiile necesare desăvârșirii statului național unitar român prin unirea tuturor teritoriilor locuite de români.
Făcând un arc peste timp, România a ajuns între timp și a și depășit vârsta centenarului, mai exact la 1 decembrie 2018. Ziua care a marcat primii 100 de ani ai noii Românii, a fost marcată la nivel național și internațional prin diverse evenimente dedicate eroilor care s-au jertfit pentru libertatea, teritoriile și idealurile locuitorilor țării.
În continuare, vom spicui cateva detalii culturale din comuna Morteni, pornind de la ideea ca un popor fără istorie și cultura este ca un copac fără rădăcini.
Un obiectiv major la nivelul unei localități rurale a fost și este încă Biblioteca
În anul 1914, profesorul universitar dr. Dumitru Gerota a înființat o bibliotecă la școala din satul Morteni, dotând-o cu nu mai puțin de 300 de volume. Neacordându-se atenție cuvenită, cu timpul, cărțile și revistele s-au pierdut, iar biblioteca și-a încetat activitatea.
Mai târziu, în anul 1952, a luat ființă Biblioteca Comunală, primind de la început din fondurile centralizate ale statului, mai multe mii de volume. Aceasta instituție de cultură funcționează în cadrul Căminului Cultural Morteni, are o suprafață de 40mp, are un profil enciclopedic și este pusă în slujba comunității locale.
Aceasta instituție asigură egalitatea accesului la documentele necesare informării, educației permanente, petrecerii timpului liber și dezvoltării personalității utilizatorilor, fără deosebire de statut social sau economic, vârstă, sex, apartenență politică, religioasă sau etnică.
Din datele statistice ale instituției, rezultă că în anul 1960 a avut 350 de cititori, iar în februarie 2008, a avut 416. Fondul de carte al bibliotecii, în luna februarie 2008, era de 7857 volume: 676 cu profil de științe sociale, 902 cu profil științific, 5523 beletristică și 756 de altă natură.
Un al doilea obiectiv cultural la nivelul oricărei localități din mediul rural, este Căminul Cultural
Căminul Cultural din Morteni s-a construit in anul 1939 și a funcționat în cadrul școlii din localitate, purtând numele “Prof. univ. dr. Gerota”.
În anul 1948, Căminului Cultural din comuna Morteni i s-a atribuit numele “Tudor Vladimirescu” .
În perioada 1952-1954, s-a construit un cămin cultural cu 4 încăperi: sală de festivitati, cabină de film, bibliotecă și sală de lectură. Instituția era dotată în anul 1971, cu următoarele: 210 scaune, un aparat de radio, un televizor, un ecran, un motor, un injector, cortină, perdele. Căminul cultural trebuia să aibă echipe de dansuri, brigăzi artistice și de agitație, echipă de teatru.
În perioada 1962-1991, responsabilul tehnic și administrativ al Căminului Cultural Morteni, a fost Ion Găinușă.
După 1990, activitatea căminelor culturale în general, a stagnat, multe cămine au devenit centre de evenimente locale ținând loc de sală de nunți sau botezuri și mai puțin în sensul în care au fost create.
Astăzi, Căminul Cultural Morteni, beneficiază de un nou local, modern, spațios, construit în anii 1986-1987. Localul dispune de o sală de spectacole în suprafață de 180 mp, cu 200 de locuri, o sală de conferințe cu o suprafață de 24 mp, o bibliotecă și alte trei spații mai mici, fiecare în suprafață de 50 mp.
Am spicuit așadar, cateva momente din istoricul comunei Morteni, de la primele atestări până în prezent, trecând prin câteva puncte cheie ale evoluției localități, dar să nu uităm nici de cele 14 (paisprezece) situri arheologice mortenare (puteți vedea mai multe informații dacă dați click pe Cod și/sau Hartă – la fiecare înregistrare în parte):
| Cod | Denumire sit arheologic | ComponenteTip | Cronologie | Hartă |
| 68271.04 | Tell-ul neolitic de la Neajlovu – Pădurea Cioacelor. Tell-ul este situat la circa 4 km sud de sat, la izvoarele Văii lui Pălălău, în partea de nord-vest a pădurii. | Aşezare | Neolitic | Afişează |
| 68271.01 | Situl arheologic de la Neajlovu – Tăvârleanca I. Situl arheologic se află la 0,5 km SE de cătunul Ţăvârlău, pe terasa înaltă a Neajlovului şi a pârâului Valea lui Urdă | Aşezare | Epoca bronzului, Epoca migraţiilor sec. V – VII | Afişează |
| 68271.03 | Aşezarea de epoca bronzului de la Neajlovu – Ţăvârleanca II. Aşezarea se află la circa 50 m sud-est de satul Neajlov, de o parte şi de alta a drumului comunal, pe terasa înaltă dreaptă a Neajlovului. | Aşezare | Epoca bronzului | Afişează |
| 68271.02 | Situl arheologic de la Neajlovu – Valea Mare. Situl arheologic se află în cătunul Tavârlău, în curtea Fermei IAS Găeşti nr. 6. | Aşezare rurală | Epoca migraţiilor, Epoca bronzului, Epoca medievală sec. VI-VII, sec. XVII – XIX | Afişează |
| 68262.01 | Aşezarea Latene de la Morteni – La Crevedia. Aşezarea se află la 3 km SV de localitate, pe terasa înaltă stângă a pârâului Crevedia, la 0,2 km NE de apă, în apropierea „Drumului hotarului”. | Aşezare | Latène | Afişează |
| 68262.02 | Aşezarea neolitică de la Morteni – Măgura. Aşezarea se află în partea de NV a localităţii, pe valea Măgurii, lângă SMA Morteni. | Aşezare | Neolitic | Afişează |
| 68262.05 | Aşezarea din epoca bronzului de la Morteni – Puţul lui Iordache. Aşezarea se află la 1 km S de localitate, la confluenţa Văii Glodului cu Valea lui Coman. | Aşezare | Epoca bronzului | Afişează |
| 68262.07 | Aşezarea de epoca bronzului de la Morteni – La bold. Aşezarea se află imediat la vest de localitate. | Aşezare | Epoca bronzului | Afişează |
| 68262.08 | Aşezarea de epoca bronzului de la Morteni – La Vultureanca. Aşezarea se află la 5 km sud de satul Morteni şi la 1 km nord-nord-vest de satul Vultureanca (com. Vişina), pe terasa stângă a râului Crevedia. | Aşezare | Epoca bronzului | Afişează |
| 68262.06 | Aşezarea de epoca bronzului de la Morteni – Murte. Aşezarea se află la circa 3 km sud-vest de sat. | Aşezare | Epoca bronzului | Afişează |
| 68262.04 | Fortificaţia postromană de la Morteni – Pădurea Cioacelor. la 3 km S de localitate | Fortificaţie de pământ | Epoca migraţiilor sec. IV | Afişează |
| 68262.10 | Descoperirea monetară de la Morteni – Vatra satului. Monedele au fost descoperite pe teritoriul satului. | monede | Latène | Afişează |
| 68262.09 | Uneltele din silex de la Morteni – Valea Neajlovului. Situl se află la aproximativ 500m Nord – Nord – Vest de satul Morteni. | obiecte izolate | Paleolitic | Afişează |
| 68262.03 | Necropola hallstattiană de la Morteni – Măgura. Necropola se află în apropierea „Drumului hotarului”, la 2,5 km SV de localitate. | Necropolă tumulară | Hallstatt | Afişează |
